Noul algoritm de tratament al condiloamelor anogenitale si administrarea Sinecatehinelor (Veregen®) ca terapie secventiala pentru cresterea eficientei procedurilor medicale actuale

Human Papilloma Virus (HPV) este cel mai frecvent virus transmis pe cale sexuala, iar la ora actuala au fost identificate aproximativ 45 de tulpini care pot infecta epiteliul de la nivel genital si anal. Dintre acestea, tulpinile HPV LR 6 si 11 au fost asociate in proportie de 90% cu dezvoltarea condiloamelor (verucilor) de la nivel genital si anal1. Tulpinile HR HPV 16, 18, 31, 33 si 35 au fost detectate ocazional la nivelul condiloamelor anogenitale (in general ca si co-infectie cu tulpinile HPV 6 si 11) si se pot asocia cu leziuni intraepiteliale de grad inalt (HSIL), in special la pacientii infectati cu HIV1. Pe langa condiloame anogenitale, HPV 6 si 11 se asociaza si cu papilomatoza la nivel orofaringian1.

Verucile anogenitale au un impact psihosocial important, iar eliminarea lor poate fi dureroasa si cu dezavantaje de ordin cosmetic. Terapiile actuale pot reduce, dar nu eradica virusul HPV si se asociaza cu o rata de recidiva mare1.

De curand un grup de experti internationali, specialisti dermato-venerologi si ginecologi cu experienta in tratamentul afectiunilor induse de virusul HPV au elaborat un algoritm practic, care sa asigure eliminarea completa a verucilor anogenitale si poate mentine eficienta tratamentului pe termen lung. In acest algoritm se subliniaza importanta administrarii sinecatehinelor (Veregen®) ca terapie secventiala pentru cresterea eficientei pe termen lung a procedurilor medicale efectuate in ambulator2.

Schema terapeutica propusa de experti reprezinta o noua abordare terapeutica a pacientilor cu veruci genitale si perianale si un instrument util pentru selectarea metodei optime de tratament in functie de contextul clinic.

Grupul de experti care au elaborat noul algoritm terapeutic a fost coordonat de  Prof. Dr. Helmut Schöfer (Germania) si a inclus importanti medici dermato-venerologi si ginecologi:  Prof. dr. Silvio Tatti (Argentina), Charles V. Lynde (Canada), Prof. Dr. Mihael Skerlev (Croatia), Prof. Dr. Jana Hercogova (Cehia), Prof. Dr. Maria Rotaru (Romania), Juan Ballesteros (Spania), Prof. Dr. Piergiacomo Calzavara-Pinton (Italia).

Noua publicatie poate fi vizualizata aici > detalii

Referinte:

  1. Center for Disease Control and Prevention (CDC) Sexually Transmitted Diseases Treatment Guidelines 2015
  2. Schöfer H. et al Int J STD AIDS. 2017 Jan 1:956462417711622. doi: 10.1177/0956462417711622. [Epub ahead of print]

Vezi detalii produs >>

Linia Mask®: noi perspective în tratamentul local al Acneei Vulgare

Noi perspective în tratamentul local al Acneei Vulgare: asocierea tretinoinului cu clindamicina, pentru o eficienţă mai mare a tratamentului, un profil de siguranţă major şi o tolerabilitate maximă

Acneea vulgară reprezintă o afecțiune cronică care poate evolua și cu fenomene de acutizare, ce se caracterizează prin prezența comedoanelor, leziunilor inflamatorii, papulo-pustuloase şi chiar a leziunilor nodulare în cazurile grave. Acneea vulgară afectează preponderent adolescenții, dar şi adulții, într-un procent foarte mare. Din punct de vedere histopatologic, acneea vulgară în stadiul incipient poate fi caracterizată de prezența microcomedonului, rezultat în urma procesului de hiperkeratinizare şi obstruare foliculară. Inflamația locală, prezenta P. acnes agravând major această inflamație, poate apărea cu sau fără ruptura peretelui comedonian, iar procesul inflamator se poate însoți de fibroză şi cicatrizare.

De aceea terapia trebuie inițiată încă de la primele manifestări ale acneei vulgare, pentru a minimiza riscul apariției complicațiilor şi dezvoltarea în timp a cicatricelor inestetice. Patogeneza acneei vulgare este multifactorială, dar au fost identificați patru factori majori care determină leziunile acneice: producția excesivă de sebum, hiperkeratinizarea canalului folicular, proliferarea excesivă a P. acnes şi inflamația.

Creşterea secreției de sebum şi hiperkeratinizarea canalului folicular determină formarea microcomedonului, care evoluează rapid spre microchist sau comedon. Microchistele sunt punctul de plecare al leziunilor inflamatorii, al pustulelor, cu formarea de elemente retenționale mai mari, macrochistele sau nodulii. Mecanismele care explică comedogeneza nu sunt pe deplin elucidate, dar se pare însă că un rol major il au androgenii şi propionibacterium acnes, cu determinism în reacția inflamatorie. Conform algoritmului de tratament al acneei vulgare, elaborat de Alianța Globală pentru îmbunătățirea rezultatelor în Acnee, publicat în Jurnalul Academiei Americane de Dermatologie (2009;60:S1-50), retinoizii topici rămân tratamentul de elecție în abordarea terapeutică a leziunilor acneice de tip inflamator şi non-inflamator.

Articol Mask Jurnal de sanatate Miruna face

Există numeroase studii clinice care demonstrează eficiența retinoizilor topici în reducerea procesului de hiperkeratinizare şi în tratamentul comedoanelor, prin creşterea mitozelor keratinocitelor, iar dovezi ştiințifice recente demonstrează că aceştia au şi excelente proprietăți anti-inflamatorii. Cele mai recente studii au indicat faptul că retinoizii pot determina monocitele să se transforme în macrophage CD 209+, care fagocitează bacteriile P. Acnes şi reduc inflamația. Conform ultimelor recomandari ale Alianței Globale pentru îmbunatățirea rezultatelor în Acnee, în cazul apariției leziunilor inflamatorii este foarte importantă asocierea retinoid topic cu un agent antibacterian (nivel de recomandare 1).

Retinoizii şi antibioticele au acțiuni complementare, de aceea terapia care vizează simultan mai mulți factori fiziopatologici este mai eficientă, iar rezultatele se văd într-o perioadă mai scurtă (8 săptămâni vs12). Au fost efectuate studii clinice comparative cu peste 16 mii de pacienți, care demonstrează că formulele predozate pe bază de tretinoin şi clindamicină, într-un vehicul unic sub forma de gel, oferă un rezultat terapeutic mai bun, iar profilul de siguranță şi tolerabilitate este excelent, similar tratamentului separat, cu cele două principii active.Tretinoinul are acțiune keratolitică, comedolitică şi anti-inflamatoare, iar clindamicina are efect bacteriostatic şi puternic anti-inflamator, fiind totodată şi foarte bine tolerată.

În plus, asocierea clindamicinei cu tretinoinul contribuie la o mai bună penetrare a foliculului şi o eficiență mai mare a tratamentului. Cele mai utilizate antibiotice în tratamentul local al acneei sunt eritromicina şi clindamicina, existând o vastă documentație ştiințifică ce demonstrează eficiența acestora în combaterea proliferării excesive a P. acnes şi în reducerea leziunilor inflamatorii. În România au existat până în acest an preparate farmaceutice doar pebază de eritromicină, iar utilizarea necontrolata a acesteia, pe perioade foarte lungi şi lipsa alternativelor terapeutice a determinat rezistență bacteriană la mulți pacienți.

De aceea ghidurile nu recomandă monoterapia cu antibiotic, ci recomandă limitarea tratamentului cu antibiotic pe perioade mai scurte (doar cât timp sunt prezente leziunile inflamatorii şi/sau papulo-pustuloase) şi neaparat asocierea antibioticului cu un retinoid local, pentru prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriene şi obținerii rezultatelor terapeutice mai bune, într-un timp mai scurt. În acest an au fost lansate singurele două produse pe bază de clindamicină: doar clindamicină (Maskrym) sau clindamicină în asociere cu un retinoid topic (tretinoin) şi acid glycolic (Mask Plus), care oferă noi perspective terapeutice în tratamentul local al acneei vulgare, cu un inalt profil de siguranță şi tolerabilitate. Complianța tratamentului cu produsele Mask este optimă, studiile de permeabilitate cutanată efectuate în cadrul Departamentului de Științe Farmaceutice din cadrul Universității de Studii din Milano au demonstrat că, datorită alcoolului polivinilic din compoziție, niciuna dintre componentele produsului nu penetrează în mod semnificativ bariera cutanată, iar studiile de citotoxicitate, prin metoda contactului direct de sensibilizare alergică și iritație cutanată, nu au evidențiat nicio contraindicație pentru utilizarea produselor.

 

Articol Mask Jurnal de sanatate Miruna

Dr. Miruna Varvariuc

Chelemen, Medic Primar Dermato-Venerolog , Doctor în Ştiinţe Medicale

Hyperclinica Medlife, Bucureşti

Recomandari clinice pentru preventia cicatrizarii anormale a plagilor

Peste 100 milioane de pacienti din tarile civilizate dezvolta in fiecare an cicatrici anormale, majoritatea ca rezultat a 55 milioane de operatii de electie si 25 milioane  de traumatisme.

Lezarea stratului profund a dermului ca urma a arsurilor, laceratiilor, traumatismelor, interventiilor chirurgicale, etc. poate determina proliferarea rapida si excesiva a tesutului de granulatie si implicit dezvoltarea de cicatrici hipertrofice si cheloide.

Primele cazuri de cicatrici anormale au fost descrise in papirusul lui Smith din 1700 i.e.n. si cu mult timp dupa Mancini (in 1962) si Peacock ( in 1970) le-au clasificat in hipertrofice si cheloide. Prin definitie, ambele cicatrici depasesc in inaltime tegumentele din jur, doar ca cicatricile hipertrofice nu tind sa depaseasca marginile plagii, in timp ce cheloidul se dezvolta rapid si creste peste marginile plagii, aratand ca o tumora.

cic

Pacientii afectati de acest tip de cicatrici se confrunta nu numai cu o problema de ordin estetic, cat si psihic. Deseori aceste cicatrici afecteaza in timp mobilitatea, sunt dureroase si pruriginoase, iar tratamentul lor nu este simplu datorita ratei foarte mari de recidive. Daca excizia chirurgicala poate reprezenta o solutie pentru tratamentul cicatricilor hipertrofice, existand un risc de recidiva de 10% , tratamentul chirurgical al cheloizilor este contraindicat, recurenta fiind la 80-100% din cazuri sau chiar exista un risc major de agravare a problemei.

Desi la ora actuala nu s-a identificat o solutie teraputica in masura sa trateze 100% din pacientii care se confrunta cu aceasta problema, tema cicatricilor anormale este amplu dezbatuta in literatura de specialitate, existand la ora actuala peste 300 de studii clinice.

Pe baza acestor studii clinice a fost creat in 2002 Ghidul International pentru Profilaxia si Tratamentul Cicatricilor Hipertrofoce si Cheloide (T.A. Mustoe et. Al for the International Advisory Panel on Scar Management) care ofera o serie de recomandari bazate pe evidenta clinica demonstrata. Ghidul subliniaza importanta aplicarii topice a siliconului in profilaxia cicatricilor anormale si combinarea acestuia cu injectii intralezionale cu corticoizi in tratamentul initial al cicatricilor hipertrofice si cheloide. Autorii au concluzionat ca acestea sunt singurele terapii care si-au demonstrat eficienta intr-un numar suficient de studii clinice, de aceea recomanda siliconul si injectiile cu corticoizi ca terapii de prima intentie atat in preventia, cat si in tratamentul cicatricilor hipertrofice si cheloide.

 

Autor: Dr. Rodica Crutescu- Medic Primar Chirurgie Plastica, Clinica Esthera Bucuresti
Presedinte Asociatie Romana de Tratament Modern al Plagilor

 

Stratamark®: cine dezvoltă vergeturi în sarcină

Este dificil de preconizat dacă o pacientă va dezvolta sau nu vergeturi în urma sarcinii. Cauza principală pentru care femeile dezvoltă vergetui se cercetează încă, dar cu sigurantă sunt corelate modificărilor care apar în straturile profunde ale pielii, scăderea rezistentei tesutului cutanat si pierdera elasticitătii…

Citeste mai mult:

PDF Download Button Rot

Ghidul Pacientului cu Acnee

Desi majoritatea pacientilor o considera o infectie a pielii sau o problema hormonala, acneea vulgara este o afectiune a foliculilor pilosi, determinata de un cumul de factori care pot determina in timp agravarea acesteia.

Acneea vulgara se caracterizeaza prin aparitia initiala a microcomedoanelor, leziunile microscopice pe baza carora se formeaza cosurile, urmata de aparitia comedoanelor (denumite si puncte albe sau negre) si/sau a  leziunilor inflamatorii, de tip papule si pustule sau, in forme mai grave, noduli sau chisturi.

Acneea este intalnita preponderent in perioada pubertatii si a adolescentei (85% din pacienti cu varsta cuprinsa intre 12-18 ani sunt afectati de aceasta boala), dar in ultima perioada se raporteaza o incidenta din ce in ce mai mare si la varsta adulta, in special la femei, care poate persista pana in jurul varstei de 40 de ani, deseori ca o prelungire a acneei din adolescenta sau cu debut la aceasta varsta.

Desi nu pune in pericol viata pacientilor, acneea este o afectiune care trebuie tratata serios si trebuie diagnosticata corect de specialisti, pentru a evita agravarea ei si dezvoltarea cicatricilor inestetice.

CARE SUNT FACTORII CARE DECLANSEAZA ACNEEA?

Patogeneza acneei vulgare este multifactoriala, dar au fost identificaṭi patru factori majori care determină leziunile acneice: producṭia excesivă de sebum, hiperkeratinizarea canalului folicular, proliferarea excesivă a bacteriei Propionibacterium acnes (P. acnes) şi inflamaṭia.

Dezvoltarea leziunilor acneice se datoreaza retentiei sebumului in exces la nivelul canalului folicular si inflamarea tesutuli din jur datorita bacteriilor saprofite care se gasesc in mod natural la nivelul pielii, dintre care cea mai raspandita este Propionibacterium acnes. Aceasta bacterie prolifereaza si devine patogena in cazul acumularii excesive de sebum la nivelul foliculului. Tot acest proces se desfasoara sub influenta hormonilor androgeni (masculini).

Totodata exista si factori externi care pot favoriza declansarea acneei: stress-ul, tulburari de ciclu menstrual, caldura si umiditatea, transpiratia excesiva, igiena personala excesiva si utilizarea de produse cosmetice care astupa porii.

RECOMANDARILE SPECIALISTILOR PENTRU TRATAMENTUL ACNEEI VULGARE

Acneea este o afectiune complexa, care, desi nu pune in pericol viata pacientilor, poate determina complicatii si cicatrici dificil de tratat.  Pacientul trebuie sa se prezinte la medicul dermatolog inca de la primele manifestari, pentru a se efectua un diagnostic corect si a prescrie un tratament personalizat, in functie de tipul leziunilor si de gradul de severitate al acneei.

Alianta Globala pentru Imbunatatirea Protocoalelor terapeutice in acnee, cea mai importanta grupare la nivel international formata din medici specialist dermatologi din toata lumea, defineste acneea ca o afectiune cronica, care trebuie tratata corect de medicul specialist inca de la primele simptome, pentru a minimiza riscul de complicatii si dezvoltarea cicatricilor.

Ghidul elaborat de Alianta Globala subliniaza faptul ca succesul tratamentului consta in diagnosticarea precoce a afectiunii si tratamentul corect, care sa vizeze cat mai multi factori implicati in agravarea acneei.

Preparatele locale cu retinoizi precum tretinoinul, in diverse concentratii, reprezinta prima recomandare a specialistilor in toate formele acneei vulgare. Retinoizii utilizati in preparatele medicale au rolul de a reduce secretia de sebum, de a elibera canalului follicular hiperkeratinizat de excesului de sebum si au un usor efect antiinflamator. Antibioticele locale sau orale sunt recomandate in asociere cu retinoizii topici pentru reducerea proliferarii bacteriene si implicit un efect antiinflamator mai puternic, iar asocierea cu retinoizi determina o eficienta mai mare a acestora in reducerea tuturor leziunilor acneice. Antibioticele sunt recomandate doar in cazul leziunilor inflamatorii, iar utilizarea lor trebuie limitata pe perioade de maxim 3-4 luni, pentru a preveni riscul dezvoltarii rezistentei bacteriene pe termen lung.

Totodata pentru mentinerea rezultatelor terapeutice specialistii recomanda utilizarea zilnica a retinoizilor locali (tretinoinul), fara antibiotic asociat, fiind singurele substante farmaceutice care s-au demonstrat a fi eficiente in tratamentul si profilaxia microcomedoanelor si implicit in preventia reformarii leziunilor acneice, fara risc asociat de dezvoltare in timp a rezistentei bacteriene.

Recomandarile Aliantei Globale se bazeaza pe dovezi stiintifice si recomanda substante farmaceutice cu eficienta si siguranta demonstrata in numeroase studii clinice. Acneea este o afectiune cronica ce trebuie tratata doar de medicii dermatologi iar succesul tratamentului consta in perseverenta cu care pacientul respecta protocolul terapeutic indicat. Toate tratamentele topice antiacneice cu efect keratolitic important pot induce iritarea sau uscarea pielii, de aceea pacientii trebuie sa-si aplice produsele conform recomandarilor medicale si sa foloseasca in plus produse hidratante, fara ulei, cu rol de calmare a pielii. Pentru a avea rezultate bune pe termen lung este nevoie de perseverenta in tratament si respectarea indicatiilor medicului curant.