INFECTII VAGINALE

Infectia vaginala, cunoscuta si sub denumirea de colpita sau vaginita, este un subiect frecvent invocat de femeile care se prezinta la medicul ginecolog,  in special asociat cu simptome de tipul miros neplacut, usturime, arsura, mancarime in zona intima, cu sau fara secretie vaginala anormala.

Infectia vaginala reprezinta o infectie la nivelul celulelor epiteliale vaginale cauzata de diverse bacterii sau fungi (ciuperci) care prin multiplicare excesiva au capacitatea de a modifica microflora vaginala si de a determina anumite simptome specifice.

Cele mai frecvente tipuri de infectii vaginale sunt: candidoza, vaginita bacteriana si tricomoniaza.

Candidoza vaginala este o infectie vaginala determinata in peste 90% din cazuri de multiplicarea Candidei Albicans,o tulpina fungica ce se gaseste la nivelul microflorei vaginale.

Vaginita bacteriana este cel mai frecvent cauzata de multiplicarea excesiva a unei bacterii denumite Garnerella Vaginalis.

Tricomoniaza este cauzata exclusiv de infectia cu un protozor – Trichomonas Vaginalis.

Infectiile vaginale apar frecvent in urma tratamentului cu antibiotice, ca urmare a unei igiene intime necorespunzatoare, parteneri sexuali multipli, precum si datorita dereglarilor hormonale, datorita modificarilor ce au loc la nivelul microflorei vaginale.

Riscul de infectii urinare asociate, este crescut la femeile active sexual care prezinta infectii vaginale, deoarece contactul sexual si igiena locala defectuoasa favorizeaza translocarea germenilor din vagin in uretra. Aceste infectii sunt frecvent recurente.

O femeie din doua face macar o data in viata o infectie urinara. Motivul este foarte simplu. Anatomic, uretra femeilor este foarte scurta, asa ca bacteriile sau fungii pot migra fara dificultati dinspre vagin sau dinspre orificiul anal. Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare ,sunt bacilii enterici care exista in mod normal in tractul intestinal. La femei, acestia ajung usor din orificiul anal in cel uretral, si iata cum, apare rapid o infectie a tractului uri­nar inferior.
Cele mai frecvente asemenea bacterii sunt: Esche­ri­chia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas.

Din pacate, infec­tiile cu aceste microorganisme revin periodic pe parcursul vietii, chiar daca la momentul unei prime aparitii sunt tratate corect.

Mucoasa vaginala este colonizata de aproximativ 15 specii de bacterii, altele decat cele care constituie microflora lor normala, bacterii saprofite (care traiesc in comuniune cu organismul uman si nu determina patologii). Acestea includ corinebacterii,stafilococi, streptococi,  Escherichia coli, si bacterii lactice-acide sau lactobacili, cunoscute anterior ca bacilii Döderlein, dar si Candida Albicans (Garnerella Vaginalis). Aceasta diversitate de microorganisme formeaza un ecosistem dinamic al carui functie este vitala pentru conservarea corespunzatoare a mediului.

Exista multi factori care pot modifica echilibrul vaginal, printre care:

  1. pH-ul vaginal crescut, care favorizeaza raspandirea infectiei;
  2. modificari in concentratiile plasmatice ale glucozei (pe durata sarcinii sau in caz de diabet zaharat);
  3. utilizarea de antibiotice cu spectru larg;
  4. alergii la anumite substante, precum latex sau spermicide (lubrifianti);
  5. modificari ale nivelului de estrogen (Menopauza, HRT, utilizarea contraceptivelor).

În  ecosistemul  vaginal,  Lactobacilli sunt cea mai importanta  familie, atat prin numarul lor, cat si prin activitatea acestora. Cele mai predominante specii de la Lactobacilli la nivel vaginal sunt: L. acidophilus,  L. fermentum, L. Plantarum, L. brevis, L.jensenii, L. casei, L. crispatus si L. gasseri.

Prezenta Lactobacililor in flora vaginala dezvolta functii esentiale pentru mentinerea echilibrului si prevenirea infectiilor microbiene sau fungice, prin:

  1. Re-echilibrarea microflorei  vaginale umane si pastrarea constanta a numarului de bacterii saprofite, si fungi.
  2. Protejarea impotriva aderarii si multiplicarii excesive a agenţilor patogeni.
  1. Cine este predispus la infectii vaginale sau urinare? +
  • Adolescentele

Sunt predispuse la infectii vaginale datorita modificarilor hormonale, dar si modificarilor ce au loc la nivelul microflorei vaginale.

  • Femeile in perioada fertila

Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu probleme vaginale, asociate de regula cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, metode de contraceptie nepotrivite.

Cele mai frecvente infectii vaginale sunt candidozele, care se manifesta in urma tratamentului antibiotic prin scurgeri vaginale anormale, disconfort,durere,usturime, mancarime sau durere la actul sexual. Netratate, aceste infectii conduc la complicatii locale (sterilitate) si cresc riscul de infectii urinare la femeile active sexual.

  • Femeia insarcinata

In sarcina, datorita cresterii nivelului de estrogeni, dar si a cresterii fluxului de sange din zona vaginului, apare o accentuare a scurgerilor vaginale (prin cresterea numarului de agenti patogeni din vagin). Riscul de infectii vaginale sau infectii urinare sunt asociate in sarcina cu riscul de nastere prematura si ruptura a membranelor fetale.

  • Femeia in perioada de menopauza

Atrofia vaginala (uscaciunea vaginului) este un fenomen des intalnit la femei in perioada de menopauza.

Datorita scaderii concentratiei hormonale in perimenopauza, incidenta infectiilor vaginale si urinare este crescuta, datorita unui dezechilibru al microflorei vaginale si scaderea numarului de lactobacili de la nivel vaginal.

  • Adolescentele

Sunt predispuse la infectii vaginale datorita modificarilor hormonale, dar si modificarilor ce au loc la nivelul microflorei vaginale.

  • Femeile in perioada fertila

Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu probleme vaginale, asociate de regula cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, metode de contraceptie nepotrivite.

Cele mai frecvente infectii vaginale sunt candidozele, care se manifesta in urma tratamentului antibiotic prin scurgeri vaginale anormale, disconfort,durere,usturime, mancarime sau durere la actul sexual. Netratate, aceste infectii conduc la complicatii locale (sterilitate) si cresc riscul de infectii urinare la femeile active sexual.

  • Femeia insarcinata

In sarcina, datorita cresterii nivelului de estrogeni, dar si a cresterii fluxului de sange din zona vaginului, apare o accentuare a scurgerilor vaginale (prin cresterea numarului de agenti patogeni din vagin). Riscul de infectii vaginale sau infectii urinare sunt asociate in sarcina cu riscul de nastere prematura si ruptura a membranelor fetale.

  • Femeia in perioada de menopauza

Atrofia vaginala (uscaciunea vaginului) este un fenomen des intalnit la femei in perioada de menopauza.

Datorita scaderii concentratiei hormonale in perimenopauza, incidenta infectiilor vaginale si urinare este crescuta, datorita unui dezechilibru al microflorei vaginale si scaderea numarului de lactobacili de la nivel vaginal.

Conform definitiei OMS, probioticele sunt microorganisme vii, care administrate in cantitati adecvate, ofera un beneficiu pentru sanatate.

Daca ne concentram asupra sistemului genito-urinar, probioticele vaginale sunt definite ca un preparat de microorganisme vii folosite intravaginal pentru reechilibrarea microflorei si pentru preventia infectiei.

Probioticele au fost folosite in diverse domenii pentru a preveni infectiile intestinale, urinare, vaginale, dar si datorita proprietatilor imunostimulatoare.
Pentru a putea fi administrate , probioticele vaginale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– trebuie sa fie precizata tulpina din compozitia preparatului farmaceutic, deoarece efectul este specific fiecarei categorii in parte;

– tulpinile probiotice trebuie sa fie vii la momentul de consum al produsului si sa ramana in viata si stabile in produs, pana la data de expirare al acestuia;

– efectele tulpinei probiotice trebuie sa fie demonstrate clinic;

– concentratia tulpinii probiotice aderata la nivelul mucoasei vaginale trebuie sa permita mentinerea concentratiei fiziologice de lactobacili ( intre 106 – 1010 unitati formatoare de colonii).

Fiecare probiotic trebuie sa isi demonstreze eficacitatea prin studii care sa o sustina, asa cum beneficiile terapeutice ale probiotice nu sunt extinse la alte probiotice.
Proprietatile probioticelor sunt dependente de tulpina si nu trebuie sa fie extinse la alte probiotice, chiar daca acestea apartin aceluiasi gen si specie.

 

Lactobacillus Plantarum P17630 este una dintre putinele tulpini probiotice, care si-a demonstrat eficienta impotriva infectiilor vaginale recidivante si in scaderea simptomatologiei asociate cu infectiile vaginale (mancarime, usturime, senzatie de arsura, durere pe durata actului sexual sau secretie vaginala).

Tulpina este extrasa din microflora vaginala umana si are rolul de a dezvolta numarul de lactobacilli esentiali in protejarea si reechilibrarea florei vaginale.

Lactobacillus Plantarum P17630 prezinta caracteristici specifice  care permit administrarea concomitenta cu tratamentul antibiotic cu spectru ingust sau orice tratament antifungic.

Recomandari pentru impiedicarea aparitiei infectiilor vaginale sau urinare sau a recidivelor acestora

  • Folosirea antibioticelor este perceputa a fi un factor de risc pentru infectiile vaginale cu Candida, prin modificarea microflorei vaginale, astfel incat, pe durata oricarui tratament antibiotic este bine sa preveniti aparitia candidozei prin mentinerea echilibrului microflorei vaginale, si respectiv, administrarea unui probiotic vaginal.
  • Purtand haine stranse si lenjerie de corp sintetica, sunteti predispune la aparitia candidozei vaginale. De aceea, in special pe durata verii evitati utilizarea acesteia, evitati baile fierbinti, precum si orice situatie in care zona exterioara vaginala este expusa la umiditate prelungita, cum ar fi purtarea unui costum de baie ud pe parcursul unei zile de vara, la o piscina sau parc acvatic.
  • Daca sunteti predispuse la infectii vaginale repetate, este nevoie sa aveti grija la diverse componente ale dietei (de exemplu, consumul ridicat de carbohidrati), utilizarea excesiva a preservativului, a spalaturilor vaginale cu produse ce modifica pHul vaginal sau tratamentele cu
  • Cum insa, factorii ce stau la baza aparitiei infectiilor vaginale si urinare sunt multipli si sunt greu de evitat, incercati sa va mentineti constant o microflora vaginala normala, printr-o concentratie optima de Lactobacilli la nivelul celulelor epiteliului vaginal.
  • In cazul in care inregistrati simptome suparatoare, adresati-va medicului ginecolog. Acesta este cel mai in masura sa va recomande tratamentul eficient pentru tipul de infectie vaginala sau urinara prezentata. Este important sa respectati tratamentul recomandat. Studiile au aratat ca vaginitele determinate de alte ciuperci decat Candida Albicans, sunt mai dificile de tratat cu antifungice clasice. Astfel, asocierea unui probiotic vaginal la tratamentul recomandat de medic poate scadea rapid simptomele suparatoare si poate indeparta cat mai multe tulpini bacteriene sau fungice prezente excesiv la nivelul microflorei vaginale.

SARCINA SI LAUZIA

Anemia este o afectiune determinata in principal de alimentatia saraca in fier, acid folic si vitamina B12, ce se manifesta prin scaderea numarului si a calitatii celulelor rosii,ce contin hemoglobina (molecula ce face posibil transportul oxigenului de la plamani la tesuturi).

Anemia este considerata cea mai frecventa problema medicala asociata sarcinii, afectand aproximativ 20% dintre gravide in tarile dezvoltate, si un procent mai mare in tarile in curs de dezvoltare.

Prezenta anemiei la gravida, se asociaza cu un risc crescut de nastere prematura si greutate mica la nastere.

Aproximativ 90% din anemiile aparute la gravida sunt cauzate de carenta de fier (anemii feriprive). In celelalte 10% din cazuri, anemiile sunt provocate de deficitul unor nutrienti ca acidul folic sau vitamina B12, de anomalii genetice – hemoglobinopatiile, enzimatice sau autoimune. Aceste cazuri trebuie luate in considerare in protocolul de diagnostic al anemiei descoperite in sarcina.

 

In sarcina, fierul este esential pentru producerea hemoglobinei, proteina din compozitia globulelor rosii, care transporta oxigenul catre celule. Necesitatile organismului pentru fier cresc semnificativ in sarcina.
Din nefericire, majoritatea femeilor incep sarcina cu rezerve insuficiente pentru a face fata cererilor organismului, mai ales in trimestrele 2 si 3.

In momentul in care nu mai ai destul fier pentru a produce hemoglobina, devii anemic.

Astfel, depozitele de fier create trebuie sa asigure necesarul de fier al noului nascut in primele 3-6 luni de viata. Pana la 50 mg de fier se gasesc in circulatia placentara, iar 450 mg sunt folosite pentru procesul de formare a globulelor rosii materne. De-a lungul sarcinii, necesarul de fier se ridica la aproximativ 1.000 mg, necesarul de fier zilnic ajungand la 6-7 mg/zi la femeia gravida in ultimul trimestru (de aproape 10 ori mai mare ca la inceputul sarcinii).

Aceasta cantitate nu poate fi obtinuta nici macar respectand o dieta echilibrata, in ciuda cresterii absorbtiei fierului din intestin, in ultima parte a sarcinii, si nici nu poate fi suplinita din depozitele pre-existente sarcinii. Studiile recente, demostreaza ca la aproape 70% dintre femeile insarcinate, aparitia anemiei este insa cauzata de un blocaj al fierului la nivelul celor mai importante depozite din organism si in acest fel, fierul nu mai poate ajunge in circulatia sanguina, si mai departe transferat catre fat.

Anemia nu trebuie neglijata. Ea nu afecteaza numai sanatatea unei singure persoane, ci, in cazul unei sarcini, poate pune in pericol si starea de sanatate a fatului. Anemia in timpul sarcinii este asociata unui risc crescut de nastere prematura, greutate mica a copilului in momentul nasterii sau chiar moarte fetala.

Pe langa aceste riscuri, anemia este asociata, in cazul femeilor gravide, si cu starea de oboseala, risc crescut de depresie postnatala, risc crescut de infectii postnatale, transmiterea deficientei de fier bebelusului, care se manifesta chiar si la varstele de 6-7 ani ale copilului (prin incapacitatea acestuia de concentrare si orientare in spatiu).

Greata si varsaturile, sunt cele mai frecvente simptome care cauzeaza disconfort in sarcina, afectand in grade diferite, pana la 50-70% dintre femeile insarcinate. Se manifesta de obicei in primul trimestru de sarcina, si pot aparea in orice moment al zilei, dimineata, dupa-amiaza, inainte sau dupa masa.

Greturile si/sau varsaturile , mai ales matinale in forma usoara, sunt semnele unei sarcini in evolutie, insa episoade severe sau repetate de greata si voma pot determina riscuri asupra dezvoltarii armonioase a fatului. Aceste riscuri se refera fie la aparitia deshidratarii femeii insarcinate, si respectiv hemoconcentratie sau uremie (uree in sange), fie la aparitia fenomenului de inanitie ce poate determina stari de oboseala accentuata (fatigabilitate) sau chiar patologii severe precum cetoza, hepatita sau polinevrite.

Printre cele mai frecvente cauze ale aparitiei greturilor si varsaturilor din sarcina se numara:

– modificarile hormonale ce apar in aceasta perioada si determina o crestere a aciditatii stomacale;

– cresterea in dimensiune a uterului;

– scaderea glicemiei;

– emotiile puternice;

– stresul;

– sensibilitatea la mirosuri.

Daca starile matinale de greata devin severe si se asociaza cu voma, poate e cazul sa fie contactat medicul. Insa, daca aceasta greata matinala este in limita suportabilitatii, se poate apela la cateva metode naturiste simple, pentru a o diminua sau alunga definitiv.

O infecție a tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriană care afectează o parte a tractului urinar. Când afectează tractul urinar inferior, aceasta este cunoscută drept cistita simplă (infecție a vezicii urinare), iar când afectează tractul urinar superior, este cunoscută sub denumirea de pielonefrita (infecție a rinichilor).

Daca esti insarcinata poti face mai usor o infectie urinara de orice tip. Sarcina creste riscul ca infectiile urinare sa afecteze rinichii.

Nivelul ridicat de progesteron relaxeaza muschii ureterelor, determinand slabirea acestora. Uterul crescand in volum ar putea compresa ureterele, fiind dificil ca urina sa treaca prin ele la fel de repede si de usor cum se intampla de obicei. Iar mai tarziu, bebelusul se impinge in vezica urinara, facand dificila eliminarea completa a urinei. Rezultatul acestor schimbari consta in timpul de trecere a urinei prin tractul urinar, bacteria avand mai mult timp de inmultire si de instalare inainte de a fi eliminata. Mult mai predispuse sunt femeile care suferă de diabet sau cele care au avut parte de infecții urinare și înainte de sarcină.

Infectiile urinare asimptomatice din timpul sarcinii se asociaza cu nastere prematura si cu greutate scazuta la nastere. Netratate, infectiile vezicii urinare ajung sa afecteze rinichii in 40% din cazuri. Cu tratament, acest risc scade la 1-4%.

O infecţie renală în timpul sarcinii poate duce la nastere prematura sau preeclamsie (stare de tensiune arteriala crescuta şi disfuncţie renală în timpul sarcinii, ceea ce poate duce la convulsii).

Aproape jumatate dintre gravide se aleg cu vergeturi in timpul sarcinii. Nimeni nu stie cu siguranta de ce unele femei au parte de ele, iar altele nu. Vergeturile au forma unor dungi mici care apar de cele mai multe ori pe abdomen, in ultimul trimestru de sarcina, atunci cand abdomenul creste in dimensiune foarte repede, odata cu dezvoltarea fatului. Vergeturile isi pot face aparitia si pe fese, coapse, solduri sau sani.

Vergeturile sunt cicatrici atrofice, cauzate de schimbarile survenite in elasticitatea tesutului epitelial. In functie de nuanta prigmentului personal, ele pot fi de culoare roz, maro deschis ori inchis, si chiar rosiatice. Cu timpul se estompeaza, dar nu dispar niciodata in totalitate.

Un alt factor important in aparitia vergeturilor ar putea fi si coeficientul genetic.

Majoritatea femeilor apeleaza la creme si uleiuri cosmetice cu efect de hidratare a stratului superficial al pielii. S-a creat impresia falsa ca vergeturile se formeaza datorita pielii deshidratate. Cand vergeturile devin vizibile, inseamna ca s-a produs deja ruperea stratului profund al pielii si orice produs cosmetic sau ulei de plante nu poate penetra atat de profund pielea cat sa ajunga la cauza principala care determina formarea vergeturilor, indiferent ca se asociaza cu alte substante cu posibil efect regenerant.  Preventia trebuie facuta incepand cu cel de-al doilea trimestru de sarcina si continuata inca 3 luni dupa nastere, cu produse medicale certificate in acest sens si studiate pentru a fi administrate la gravide in deplina siguranta.

Recomandari pentru o sarcina fara probleme

Problemele aparute pe durata sarcinii, pot fi combatute printr-un stil de viata sanatos, asociat cu tratamente naturiste, care sa nu puna in pericol fatul. Astfel, se recomanda:

  • Sa se adopte o dieta sanatoasa, bazata pe fructe si legume proaspete;
  • Mentinerea unui nivel de hidratare prin consumarea de lichide (apa, ceaiuri, sucuri proaspete);
  • Odihna si miscare;
  • Sa fie evitate mancarurile grase,prajite si procesate;
  • Se recomanda administrarea unor complexe de vitamine cu rol in suplimentarea aportului de nutrienti necesari dezvoltarii armonioase a fatului.
  • Pentru prevenirea deficitului de fier si aparitia anemiei feriprive se recomanda utilizarea unor proteine precum Lactoferrina, extrasa din laptele de vaca, proteina ce si-a demonstrat eficacitatea in mentinerea concentratiei de fier disponibila in organism si necesara pentru a fi transferata catre fat.
  • In cazul in care sunteti diagnosticata cu anemie, medicul specialist va poate recomanda un preparat pe baza de fier.
  • Pentru starile de greata si voma medicamentele antiemetice trebuie utilizate numai la recomandarea medicului, intrucat antiemeticele sau antivomitivele pot avea efecte periculoase pentru dezvoltarea fatului. Se recomanda utilizarea remediilor naturiste, iar daca varsaturile nu dau semne sa inceteze, ori apar simptome noi, trebuie consultat medicul pentru prescrierea tratamentului adecvat. In baza studiilor clinice efectuate, Colegiul American de Obstetrica-Ginecologie recomanda piridoxina (vitamina B6) de prima intentie pentru starile de greata si voma aparute pe durata sarcinii. Se recomanda totodata, a fi administrate produse cu citrat de sodiu, citrat de potasiu si vitamine din gama B-urilor, care sa reduca starile de greata si voma, fara niciun fel de risc pentru sarcina.
  • Se recomanda mentinerea unei microflore vaginale sanatoase, prin suplimentare de Lactobacilli, pentru a impiedica aparitia infectiilor vaginale sau infectiilor urinare.
  • Se recomanda prevenirea vergeturilor pe durata sarcinii ca fiind cea mai simpla si accesibila cale de a scapa de vergeturi. Alegerea tipului de tratament difera de stadiul acestora si de starea pacientei care se prezinta la controlul initial insa este demonstrat clinic faptul ca gelul siliconic ajuta la reechilibrarea apei chiar si la nivelul profund al pielii si creaza conditiile optime pentru sinteza normala a colagenului si elastinei de catre celulele conjunctive. In plus studiile au aratat ca siliconul, in contact cu pielea, genereaza un camp electrostatic ce contribuie la realinierea normala a fibrelor de colagen si regresia vergeturilor si astfel prezinta eficacitate maxima atat in preventia cat si in tratamentul vergeturilor.

MENOPAUZA

Menopauza este o experienta unica pentru fiecare femeie. Menopauza este strict definita ca aparitie dupa o perioada de 12 luni de amenoree. De fapt, ovarele inceteaza progresiv sa produca estrogen. Acest lucru, de multe ori incepe la sfarsitul varstei de 30 ani, iar cele mai multe femei experimenteaza pierderea aproape completa a productiei de estrogen la mijlocul varstei de 50 de ani. Trecerea de la functia ovariana normala la insuficienta ovariana, este descrisa ca tranzitia spre menopauza.Unele femei resimt usor aceasta modificare hormonala, in timp ce altele gasesc schimbarea extrem de suparatoare si intolerabila.

Menopauza poate fi naturala, artificiala (in urma interventiilor chirurgicale), sau prematura.

Sindromul climacteric (SC) reprezinta un complex de simptome patologice specifice, determinate de scaderea nivelului estrogenilor, ce se manifesta clinic prin tulburari neuropsihice, endocrino-metabolice si vegetative.

Sindromul climacteric se dezvolta in perioada pre-menopauza la 36% dintre femei, odata cu instalarea menopauzei la 35%,in decursul primilor 1-2 ani de menopauza – la circa 26%. Foarte rar, sindromul climacteric se intalneste in postmenopauza tardiva.

Sindromul climacteric se manifesta prin:

  • Bufeuri (simptome vasomotorii)

Sunt printre cele mai frecvente semne ale perimenopauzei. Peste 75% dintre femeile caucaziene sufera de bufeuri. Transpiratiile nocturne sunt bufeuri care apar in timpul somnului. De multe ori, ele sunt suficient de severe pentru a trezi,si pot lasa senzatie de oboseala in timpul zilei. Bufeurile pot sa apara de mai multe ori pe ora, de cateva ori pe zi, sau o data/de doua ori pe saptamana.

  • Probleme cu somnul (insomnii) si oboseala aferenta

Poate aparea hiperexcitabilitatea sau chiar somnolenta.

  • Fluctuatii in greutate

Modificarile fizice sunt comune in acest moment al vietii (o ingrosare in jurul taliei, pierderea masei musculare si cresterea tesutului adipos, iar epiderma se subtiaza si isi pierde elasticitatea). Unele femei prezinta, de asemenea, dureri si rigiditate articulara si musculara.

  • Probleme de memorie, precum si simptome psihologice si emotionale, cum ar fi: depresia,modificari ale dispozitiei, iritabilitate etc.
  • Modificari ale tractului vaginal si urinar (atrofie vaginala), rezultate din pierderea tesutului adipos si de colagen, in urma scaderii nivelul de estrogen.
  • Modificari fiziologice asimptomatice

Pot aparea odata cu menopauza si includ scaderea colesterolului, lipoproteinelor cu densitate mare (HDL), tolerantei la glucoza, si densitatea osoasa. Aceste modificari pot fi insotite de cresteri ale nivelului de homocisteina, glicemiei, tensiunii arteriale, lipoproteinelor cu densitate joasa (LDL) si a colesterolului total.

Pe perioda menopauzei, se poate opta pentru terapia de substitutie hormonala.

Terapia de substituie hormonala are rolul de a suplimenta scaderea concentratiei de estrogen si progesteron circulant si de a preveni aparitia osteoporozei, dar si de a scadea simptomatologia asociata intrarii la menopauza.

Totusi, terapia hormonala la menopauza interfera cu patologia cardiovasculara, cu coagularea sanguina, cu functia hepatica si creste riscul neoplaziilor estrogeno-dependente (cancer de san sau cancer uterin).

Alternativa terapiei hormonale (TH) la menopauza este utilizarea fitoestrogenilor.

Fitoestrogenii sunt extracte din plante, cu o structura similara estradiolului (estrogenul produs de organismul uman), cu efect estrogenic si/sau antiestrogenic.

Resveratrolul este o substanta naturata extrasa din radacina de Polygonum cuspidatum, cea mai bogata sursa naturala de Resveratrol.

Resveratrolul (fitoestrogen) este recomandat ca alternativa la terapia de substituie hormonala, fara a prezenta efectele colaterare ale terapiei hormonale.

Resveratrolul este un fitoestrogen puternic, care poate fi utilizat ca alternativa a terapiei de substitutie hormonala. Datorita mecanismului sau de actiune, este util in tulburarile hormonale ce pot surveni la menopauza: bufeuri, transpiratii nocturne, palpitatii, nervozitate, iritabilitate, atrofie progresiva a mucoasei genito-urinare si imbatranirea cutanata.

Resveratrolul este un blocant puternic al radicalilor liberi, si astfel, are un efect antioxidant in a impiedica formarea si actiunea acestora.

Resveratrolul si vitamina D3 au actiune sinergica, cu efecte benefice asupra densitatii osoase si a fluctuatiilor de greutate din timpul menopauzei.

O serie de studii clinice, au demonstrat ca asocierea Resveratrolului  cu vitaminele determina un efect anti-oxidant superior aceluia dat de administrarea singulara a vitaminelor.

Resveratrolul are si o actiune anti-inflamatoare puternica si efect vasoprotector.

Ca si adjuvante in terapia la menopauza, se pot administra  Vitamina E si Vitamina D3 cu rol important in perioada de perimenopauza.

Vitamina E prezinta un puternic efect antioxidant. Este o vitamina liposolubila, care se extrage la rece, in principal din uleiuri vegetale. Vitamina E contribuie la protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ, avand efect anti-imbatranire prin utilizarea corespunzatoare a acidului linoleic.

Radicalii liberi se formeaza in principal in organism, in timpul metabolismului normal si, de asemenea, in urma expunerii la factorii mediului, cum ar fi fumatul sau poluantii.

Grasimile, care sunt o parte integranta a tuturor membranelor celulare, sunt vulnerabile la distrugere prin oxidare de catre radicalii liberi.

Alfa-tocoferol este o forma de vitamina E, care pare a avea cea mai mare importanta nutritiva. Este singura forma care indeplinește cele mai recente recomandari dietetice (DZR) pentru vitamina E.

Vitamina solubila in grasimi, alfa-tocoferol, este ideala pentru a intercepta radicalii liberi, prevenind astfel o reactie in lant de distrugere a lipidelor.

In afara de mentinerea integritatii a membranelor celulare la nivelul intregului corp, alfa-tocoferol-ul protejeaza, de asemenea, de oxidare grasimile din lipoproteine cu densitate joasa (LDLs).

Lipoproteinele sunt particule compuse din lipide si proteine care transporta grasimile in fluxul sangvin. LDL transporta specific colesterolul din ficat la țesuturile corpului.

LDL oxidate au fost implicate în dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

 

Vitamina D3  este o vitamina liposolubila bio-sintetizata, care contribuie la absorbtia/utilizarea calciului si fosforului la nivelul intestinului, precum si la mentinerea concentratiilor normale in sange.Stimuleaza absorbtia calciului si a fosforului la nivel intestinal si regleaza nivelurile de calciu din sange, mentinand totodata mineralizarea osoasa (in special in cazul decalcifierii ce apare la menopauza).

Ca un hormon, Vitamina D3 controleaza fosforul, calciul, metabolismul osos si functia neuromusculara. Vitamina D3 este singura vitamina pe care organismul o poate produce de la lumina soarelui (UVB).

Ea favorizeaza absorbtia de calciu si fosfor din alimente in intestin si reabsorbtia de calciu in rinichi – aceasta creste fluxul de calciu in sange.

Acest lucru este esential pentru mineralizarea normala a oaselor si prevenirea tetaniei hipocalcemice. Vitamina D3 scade pierderea masei osoase si reduce riscul de fracturi, in special la barbatii mai in varsta si la femei. De asemenea, impreuna cu calciul, vitamina D3, ajuta la prevenirea si tratarea osteoporozei. Pentru a absorbi calciul eficient, o cantitate adecvata de vitamina D3 trebuie sa fie prezenta.

Anemia este des intalnita la femei in perioada de perimenopauza.
Pierderea de sange din cauza menstruatiei neregulate, interventiile chirurgicale efectuate pentru endometrioza sau sangerarea uterina anormala (fibrom uterin) pot contribui la aparitia anemiei in menopauza.

Principalele simptome ale anemiei sunt:
– Oboseala;
– Dureri de cap;
– Ameteli;
– Fragilitatea parului si a unghiilor;
– Paloarea tegumentelor;
– Iritabilitate;
– Depresie.

Recomandari utile pentru femeia la perimenopauza

  • O alimentatie echilibrata, sport regulat, limitarea fumatului si chiar stoparea acestui viciu, limitarea consumului de cofeina si alcool
  • Eliminarea activitatilor cotidiene stresante si practicarea unor tehnici si sporturi de relaxare: yoga, meditatie, inot, gimnastica acvatica, drumetii montane, si chiar pictura in aer liber pentru pasionati, goblenul, crosetatul etc.
  • Terapia hormonala cu doze scazute sau cu contraceptive orale in doze mici, poate fi o optiune in cazul in care femeia prezinta in continuare ciclu menstrual, si are mai multe simptome accentuate.
  • Dupa menopauza, terapia hormonala poate fi folosita ca tratament pe termen scurt pentru simptomatologia severa, si in dozele cele mai mici posibile.
  • Femeia poate avea nevoie de un tratament prescris de medicul ginecolog pentru unele simptome, cum ar fi bufeurile de caldura si uscaciunea mucoasei vaginale.
  • Exercitiile de respiratie meditativa si suplimente cu fitoestrogeni pot ajuta la ameliorarea simptomatologiei menopauzei. Dintre fitoestrogeni, Resveratrol și trans-resveratrol sunt considerati fitoestrogeni puternici, care demonstreaza un spectru larg de beneficii farmacologice si terapeutice. Un numar larg de studii au demonstrat beneficiile pentru sanatate ale fitoestrogenilor in abordarea sindromului climacteric, inclusiv simptomele vasomotorii si riscurile pentru sanatate la post-menopauza.
  • In cazul uscaciunii vaginale, se recomanda cremele cu continut de estrogeni, inelele sau tabletele care pot ameliora mucoasele uscate, iritate sau subtiate. In absorbtia vaginala, se asimileaza o cantitate mai mica de estrogeni si scad riscurile asociate terapiei cu estrogeni.
  • Dupa 30 ani, scade densitatea osoasa cu 0,13% pe an, ca la menopauza sa scada cu 2% pe an. Medicii spun ca este absolut necesar sa luati calciu cu vitamina D3, pentru ca lipsa estrogenilor duce la pierderea calciului din oase. Societatea Europeana De Menopauza si Andropauza(EMAS) a publicat o declaratie cu privire la rolul vitaminei D dupa menopauza, menționand ca doza zilnica recomandata este de 600 UI / zi, sau 800 UI / zi pentru persoanele de 71 ani sau mai in varsta. Femeile sanatoase in post-menopauza pot atinge concentratii adecvate serice de vitamina D, prin expunerea la soare, fie 15 minute pe zi (3-4 ori pe saptamana) sau suplimentarea cu 800-1000 UI / zi.
  • Femeia la perimenopauza prezinta risc crescut de anemie prin deficit de fier, datorita dietei si strategiilor de prevenire inadecvate. Dupa stabilirea diagnosticului, trebuie depistata cauza, iar tratamentul trebuie sa includa refacerea depozitelor de fier. Necesarul de fier pentru suplimentare al femeii la menopauza este de 9 mg/zi.
  • Este absolut necesar sa aveti controlul greutatii, sa eliminati alimentele cu risc, precum dulciurile rafinate, grasimile hidrocarbonate si sa consumati caloriile prin sport.
  • In perioada menopauzei se recomanda consult ginecologic la sase luni, ecografie transvaginala o data pe an, ecografie mamara o data pe an, mamografie dupa varsta de 50 ani.