INFECTII VAGINALE

Infectia vaginala, cunoscuta si sub denumirea de colpita sau vaginita, este un subiect frecvent invocat de femeile care se prezinta la medicul ginecolog,  in special asociat cu simptome de tipul miros neplacut, usturime, arsura, mancarime in zona intima, cu sau fara secretie vaginala anormala.

Infectia vaginala reprezinta o infectie la nivelul celulelor epiteliale vaginale cauzata de diverse bacterii sau fungi (ciuperci) care prin multiplicare excesiva au capacitatea de a modifica microflora vaginala si de a determina anumite simptome specifice.

Cele mai frecvente tipuri de infectii vaginale sunt: candidoza, vaginita bacteriana si tricomoniaza.

Candidoza vaginala este o infectie vaginala determinata in peste 90% din cazuri de multiplicarea Candidei Albicans,o tulpina fungica ce se gaseste la nivelul microflorei vaginale.

Vaginita bacteriana este cel mai frecvent cauzata de multiplicarea excesiva a unei bacterii denumite Garnerella Vaginalis.

Tricomoniaza este cauzata exclusiv de infectia cu un protozor – Trichomonas Vaginalis.

Infectiile vaginale apar frecvent in urma tratamentului cu antibiotice, ca urmare a unei igiene intime necorespunzatoare, parteneri sexuali multipli, precum si datorita dereglarilor hormonale, datorita modificarilor ce au loc la nivelul microflorei vaginale.

Riscul de infectii urinare asociate, este crescut la femeile active sexual care prezinta infectii vaginale, deoarece contactul sexual si igiena locala defectuoasa favorizeaza translocarea germenilor din vagin in uretra. Aceste infectii sunt frecvent recurente.

O femeie din doua face macar o data in viata o infectie urinara. Motivul este foarte simplu. Anatomic, uretra femeilor este foarte scurta, asa ca bacteriile sau fungii pot migra fara dificultati dinspre vagin sau dinspre orificiul anal. Agentii patogeni cei mai intalniti in infectiile urinare ,sunt bacilii enterici care exista in mod normal in tractul intestinal. La femei, acestia ajung usor din orificiul anal in cel uretral, si iata cum, apare rapid o infectie a tractului uri­nar inferior.
Cele mai frecvente asemenea bacterii sunt: Esche­ri­chia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas.

Din pacate, infec­tiile cu aceste microorganisme revin periodic pe parcursul vietii, chiar daca la momentul unei prime aparitii sunt tratate corect.

Mucoasa vaginala este colonizata de aproximativ 15 specii de bacterii, altele decat cele care constituie microflora lor normala, bacterii saprofite (care traiesc in comuniune cu organismul uman si nu determina patologii). Acestea includ corinebacterii,stafilococi, streptococi,  Escherichia coli, si bacterii lactice-acide sau lactobacili, cunoscute anterior ca bacilii Döderlein, dar si Candida Albicans (Garnerella Vaginalis). Aceasta diversitate de microorganisme formeaza un ecosistem dinamic al carui functie este vitala pentru conservarea corespunzatoare a mediului.

Exista multi factori care pot modifica echilibrul vaginal, printre care:

  1. pH-ul vaginal crescut, care favorizeaza raspandirea infectiei;
  2. modificari in concentratiile plasmatice ale glucozei (pe durata sarcinii sau in caz de diabet zaharat);
  3. utilizarea de antibiotice cu spectru larg;
  4. alergii la anumite substante, precum latex sau spermicide (lubrifianti);
  5. modificari ale nivelului de estrogen (Menopauza, HRT, utilizarea contraceptivelor).

În  ecosistemul  vaginal,  Lactobacilli sunt cea mai importanta  familie, atat prin numarul lor, cat si prin activitatea acestora. Cele mai predominante specii de la Lactobacilli la nivel vaginal sunt: L. acidophilus,  L. fermentum, L. Plantarum, L. brevis, L.jensenii, L. casei, L. crispatus si L. gasseri.

Prezenta Lactobacililor in flora vaginala dezvolta functii esentiale pentru mentinerea echilibrului si prevenirea infectiilor microbiene sau fungice, prin:

  1. Re-echilibrarea microflorei  vaginale umane si pastrarea constanta a numarului de bacterii saprofite, si fungi.
  2. Protejarea impotriva aderarii si multiplicarii excesive a agenţilor patogeni.
  1. Cine este predispus la infectii vaginale sau urinare? +
  • Adolescentele

Sunt predispuse la infectii vaginale datorita modificarilor hormonale, dar si modificarilor ce au loc la nivelul microflorei vaginale.

  • Femeile in perioada fertila

Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu probleme vaginale, asociate de regula cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, metode de contraceptie nepotrivite.

Cele mai frecvente infectii vaginale sunt candidozele, care se manifesta in urma tratamentului antibiotic prin scurgeri vaginale anormale, disconfort,durere,usturime, mancarime sau durere la actul sexual. Netratate, aceste infectii conduc la complicatii locale (sterilitate) si cresc riscul de infectii urinare la femeile active sexual.

  • Femeia insarcinata

In sarcina, datorita cresterii nivelului de estrogeni, dar si a cresterii fluxului de sange din zona vaginului, apare o accentuare a scurgerilor vaginale (prin cresterea numarului de agenti patogeni din vagin). Riscul de infectii vaginale sau infectii urinare sunt asociate in sarcina cu riscul de nastere prematura si ruptura a membranelor fetale.

  • Femeia in perioada de menopauza

Atrofia vaginala (uscaciunea vaginului) este un fenomen des intalnit la femei in perioada de menopauza.

Datorita scaderii concentratiei hormonale in perimenopauza, incidenta infectiilor vaginale si urinare este crescuta, datorita unui dezechilibru al microflorei vaginale si scaderea numarului de lactobacili de la nivel vaginal.

  • Adolescentele

Sunt predispuse la infectii vaginale datorita modificarilor hormonale, dar si modificarilor ce au loc la nivelul microflorei vaginale.

  • Femeile in perioada fertila

Majoritatea femeilor se confrunta din cand in cand cu probleme vaginale, asociate de regula cu tulburari ale ciclului menstrual, disconfort sexual, infectii, metode de contraceptie nepotrivite.

Cele mai frecvente infectii vaginale sunt candidozele, care se manifesta in urma tratamentului antibiotic prin scurgeri vaginale anormale, disconfort,durere,usturime, mancarime sau durere la actul sexual. Netratate, aceste infectii conduc la complicatii locale (sterilitate) si cresc riscul de infectii urinare la femeile active sexual.

  • Femeia insarcinata

In sarcina, datorita cresterii nivelului de estrogeni, dar si a cresterii fluxului de sange din zona vaginului, apare o accentuare a scurgerilor vaginale (prin cresterea numarului de agenti patogeni din vagin). Riscul de infectii vaginale sau infectii urinare sunt asociate in sarcina cu riscul de nastere prematura si ruptura a membranelor fetale.

  • Femeia in perioada de menopauza

Atrofia vaginala (uscaciunea vaginului) este un fenomen des intalnit la femei in perioada de menopauza.

Datorita scaderii concentratiei hormonale in perimenopauza, incidenta infectiilor vaginale si urinare este crescuta, datorita unui dezechilibru al microflorei vaginale si scaderea numarului de lactobacili de la nivel vaginal.

Conform definitiei OMS, probioticele sunt microorganisme vii, care administrate in cantitati adecvate, ofera un beneficiu pentru sanatate.

Daca ne concentram asupra sistemului genito-urinar, probioticele vaginale sunt definite ca un preparat de microorganisme vii folosite intravaginal pentru reechilibrarea microflorei si pentru preventia infectiei.

Probioticele au fost folosite in diverse domenii pentru a preveni infectiile intestinale, urinare, vaginale, dar si datorita proprietatilor imunostimulatoare.
Pentru a putea fi administrate , probioticele vaginale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

– trebuie sa fie precizata tulpina din compozitia preparatului farmaceutic, deoarece efectul este specific fiecarei categorii in parte;

– tulpinile probiotice trebuie sa fie vii la momentul de consum al produsului si sa ramana in viata si stabile in produs, pana la data de expirare al acestuia;

– efectele tulpinei probiotice trebuie sa fie demonstrate clinic;

– concentratia tulpinii probiotice aderata la nivelul mucoasei vaginale trebuie sa permita mentinerea concentratiei fiziologice de lactobacili ( intre 106 – 1010 unitati formatoare de colonii).

Fiecare probiotic trebuie sa isi demonstreze eficacitatea prin studii care sa o sustina, asa cum beneficiile terapeutice ale probiotice nu sunt extinse la alte probiotice.
Proprietatile probioticelor sunt dependente de tulpina si nu trebuie sa fie extinse la alte probiotice, chiar daca acestea apartin aceluiasi gen si specie.

 

Lactobacillus Plantarum P17630 este una dintre putinele tulpini probiotice, care si-a demonstrat eficienta impotriva infectiilor vaginale recidivante si in scaderea simptomatologiei asociate cu infectiile vaginale (mancarime, usturime, senzatie de arsura, durere pe durata actului sexual sau secretie vaginala).

Tulpina este extrasa din microflora vaginala umana si are rolul de a dezvolta numarul de lactobacilli esentiali in protejarea si reechilibrarea florei vaginale.

Lactobacillus Plantarum P17630 prezinta caracteristici specifice  care permit administrarea concomitenta cu tratamentul antibiotic cu spectru ingust sau orice tratament antifungic.

Recomandari pentru impiedicarea aparitiei infectiilor vaginale sau urinare sau a recidivelor acestora

  • Folosirea antibioticelor este perceputa a fi un factor de risc pentru infectiile vaginale cu Candida, prin modificarea microflorei vaginale, astfel incat, pe durata oricarui tratament antibiotic este bine sa preveniti aparitia candidozei prin mentinerea echilibrului microflorei vaginale, si respectiv, administrarea unui probiotic vaginal.
  • Purtand haine stranse si lenjerie de corp sintetica, sunteti predispune la aparitia candidozei vaginale. De aceea, in special pe durata verii evitati utilizarea acesteia, evitati baile fierbinti, precum si orice situatie in care zona exterioara vaginala este expusa la umiditate prelungita, cum ar fi purtarea unui costum de baie ud pe parcursul unei zile de vara, la o piscina sau parc acvatic.
  • Daca sunteti predispuse la infectii vaginale repetate, este nevoie sa aveti grija la diverse componente ale dietei (de exemplu, consumul ridicat de carbohidrati), utilizarea excesiva a preservativului, a spalaturilor vaginale cu produse ce modifica pHul vaginal sau tratamentele cu
  • Cum insa, factorii ce stau la baza aparitiei infectiilor vaginale si urinare sunt multipli si sunt greu de evitat, incercati sa va mentineti constant o microflora vaginala normala, printr-o concentratie optima de Lactobacilli la nivelul celulelor epiteliului vaginal.
  • In cazul in care inregistrati simptome suparatoare, adresati-va medicului ginecolog. Acesta este cel mai in masura sa va recomande tratamentul eficient pentru tipul de infectie vaginala sau urinara prezentata. Este important sa respectati tratamentul recomandat. Studiile au aratat ca vaginitele determinate de alte ciuperci decat Candida Albicans, sunt mai dificile de tratat cu antifungice clasice. Astfel, asocierea unui probiotic vaginal la tratamentul recomandat de medic poate scadea rapid simptomele suparatoare si poate indeparta cat mai multe tulpini bacteriene sau fungice prezente excesiv la nivelul microflorei vaginale.

SARCINA SI LAUZIA

Anemia este o afectiune determinata in principal de alimentatia saraca in fier, acid folic si vitamina B12, ce se manifesta prin scaderea numarului si a calitatii celulelor rosii,ce contin hemoglobina (molecula ce face posibil transportul oxigenului de la plamani la tesuturi).

Anemia este considerata cea mai frecventa problema medicala asociata sarcinii, afectand aproximativ 20% dintre gravide in tarile dezvoltate, si un procent mai mare in tarile in curs de dezvoltare.

Prezenta anemiei la gravida, se asociaza cu un risc crescut de nastere prematura si greutate mica la nastere.

Aproximativ 90% din anemiile aparute la gravida sunt cauzate de carenta de fier (anemii feriprive). In celelalte 10% din cazuri, anemiile sunt provocate de deficitul unor nutrienti ca acidul folic sau vitamina B12, de anomalii genetice – hemoglobinopatiile, enzimatice sau autoimune. Aceste cazuri trebuie luate in considerare in protocolul de diagnostic al anemiei descoperite in sarcina.

 

In sarcina, fierul este esential pentru producerea hemoglobinei, proteina din compozitia globulelor rosii, care transporta oxigenul catre celule. Necesitatile organismului pentru fier cresc semnificativ in sarcina.
Din nefericire, majoritatea femeilor incep sarcina cu rezerve insuficiente pentru a face fata cererilor organismului, mai ales in trimestrele 2 si 3.

In momentul in care nu mai ai destul fier pentru a produce hemoglobina, devii anemic.

Astfel, depozitele de fier create trebuie sa asigure necesarul de fier al noului nascut in primele 3-6 luni de viata. Pana la 50 mg de fier se gasesc in circulatia placentara, iar 450 mg sunt folosite pentru procesul de formare a globulelor rosii materne. De-a lungul sarcinii, necesarul de fier se ridica la aproximativ 1.000 mg, necesarul de fier zilnic ajungand la 6-7 mg/zi la femeia gravida in ultimul trimestru (de aproape 10 ori mai mare ca la inceputul sarcinii).

Aceasta cantitate nu poate fi obtinuta nici macar respectand o dieta echilibrata, in ciuda cresterii absorbtiei fierului din intestin, in ultima parte a sarcinii, si nici nu poate fi suplinita din depozitele pre-existente sarcinii. Studiile recente, demostreaza ca la aproape 70% dintre femeile insarcinate, aparitia anemiei este insa cauzata de un blocaj al fierului la nivelul celor mai importante depozite din organism si in acest fel, fierul nu mai poate ajunge in circulatia sanguina, si mai departe transferat catre fat.

Anemia nu trebuie neglijata. Ea nu afecteaza numai sanatatea unei singure persoane, ci, in cazul unei sarcini, poate pune in pericol si starea de sanatate a fatului. Anemia in timpul sarcinii este asociata unui risc crescut de nastere prematura, greutate mica a copilului in momentul nasterii sau chiar moarte fetala.

Pe langa aceste riscuri, anemia este asociata, in cazul femeilor gravide, si cu starea de oboseala, risc crescut de depresie postnatala, risc crescut de infectii postnatale, transmiterea deficientei de fier bebelusului, care se manifesta chiar si la varstele de 6-7 ani ale copilului (prin incapacitatea acestuia de concentrare si orientare in spatiu).

Greata si varsaturile, sunt cele mai frecvente simptome care cauzeaza disconfort in sarcina, afectand in grade diferite, pana la 50-70% dintre femeile insarcinate. Se manifesta de obicei in primul trimestru de sarcina, si pot aparea in orice moment al zilei, dimineata, dupa-amiaza, inainte sau dupa masa.

Greturile si/sau varsaturile , mai ales matinale in forma usoara, sunt semnele unei sarcini in evolutie, insa episoade severe sau repetate de greata si voma pot determina riscuri asupra dezvoltarii armonioase a fatului. Aceste riscuri se refera fie la aparitia deshidratarii femeii insarcinate, si respectiv hemoconcentratie sau uremie (uree in sange), fie la aparitia fenomenului de inanitie ce poate determina stari de oboseala accentuata (fatigabilitate) sau chiar patologii severe precum cetoza, hepatita sau polinevrite.

Printre cele mai frecvente cauze ale aparitiei greturilor si varsaturilor din sarcina se numara:

– modificarile hormonale ce apar in aceasta perioada si determina o crestere a aciditatii stomacale;

– cresterea in dimensiune a uterului;

– scaderea glicemiei;

– emotiile puternice;

– stresul;

– sensibilitatea la mirosuri.

Daca starile matinale de greata devin severe si se asociaza cu voma, poate e cazul sa fie contactat medicul. Insa, daca aceasta greata matinala este in limita suportabilitatii, se poate apela la cateva metode naturiste simple, pentru a o diminua sau alunga definitiv.

O infecție a tractului urinar (ITU) este o infectie bacteriană care afectează o parte a tractului urinar. Când afectează tractul urinar inferior, aceasta este cunoscută drept cistita simplă (infecție a vezicii urinare), iar când afectează tractul urinar superior, este cunoscută sub denumirea de pielonefrita (infecție a rinichilor).

Daca esti insarcinata poti face mai usor o infectie urinara de orice tip. Sarcina creste riscul ca infectiile urinare sa afecteze rinichii.

Nivelul ridicat de progesteron relaxeaza muschii ureterelor, determinand slabirea acestora. Uterul crescand in volum ar putea compresa ureterele, fiind dificil ca urina sa treaca prin ele la fel de repede si de usor cum se intampla de obicei. Iar mai tarziu, bebelusul se impinge in vezica urinara, facand dificila eliminarea completa a urinei. Rezultatul acestor schimbari consta in timpul de trecere a urinei prin tractul urinar, bacteria avand mai mult timp de inmultire si de instalare inainte de a fi eliminata. Mult mai predispuse sunt femeile care suferă de diabet sau cele care au avut parte de infecții urinare și înainte de sarcină.

Infectiile urinare asimptomatice din timpul sarcinii se asociaza cu nastere prematura si cu greutate scazuta la nastere. Netratate, infectiile vezicii urinare ajung sa afecteze rinichii in 40% din cazuri. Cu tratament, acest risc scade la 1-4%.

O infecţie renală în timpul sarcinii poate duce la nastere prematura sau preeclamsie (stare de tensiune arteriala crescuta şi disfuncţie renală în timpul sarcinii, ceea ce poate duce la convulsii).

Aproape jumatate dintre gravide se aleg cu vergeturi in timpul sarcinii. Nimeni nu stie cu siguranta de ce unele femei au parte de ele, iar altele nu. Vergeturile au forma unor dungi mici care apar de cele mai multe ori pe abdomen, in ultimul trimestru de sarcina, atunci cand abdomenul creste in dimensiune foarte repede, odata cu dezvoltarea fatului. Vergeturile isi pot face aparitia si pe fese, coapse, solduri sau sani.

Vergeturile sunt cicatrici atrofice, cauzate de schimbarile survenite in elasticitatea tesutului epitelial. In functie de nuanta prigmentului personal, ele pot fi de culoare roz, maro deschis ori inchis, si chiar rosiatice. Cu timpul se estompeaza, dar nu dispar niciodata in totalitate.

Un alt factor important in aparitia vergeturilor ar putea fi si coeficientul genetic.

Majoritatea femeilor apeleaza la creme si uleiuri cosmetice cu efect de hidratare a stratului superficial al pielii. S-a creat impresia falsa ca vergeturile se formeaza datorita pielii deshidratate. Cand vergeturile devin vizibile, inseamna ca s-a produs deja ruperea stratului profund al pielii si orice produs cosmetic sau ulei de plante nu poate penetra atat de profund pielea cat sa ajunga la cauza principala care determina formarea vergeturilor, indiferent ca se asociaza cu alte substante cu posibil efect regenerant.  Preventia trebuie facuta incepand cu cel de-al doilea trimestru de sarcina si continuata inca 3 luni dupa nastere, cu produse medicale certificate in acest sens si studiate pentru a fi administrate la gravide in deplina siguranta.

Recomandari pentru o sarcina fara probleme

Problemele aparute pe durata sarcinii, pot fi combatute printr-un stil de viata sanatos, asociat cu tratamente naturiste, care sa nu puna in pericol fatul. Astfel, se recomanda:

  • Sa se adopte o dieta sanatoasa, bazata pe fructe si legume proaspete;
  • Mentinerea unui nivel de hidratare prin consumarea de lichide (apa, ceaiuri, sucuri proaspete);
  • Odihna si miscare;
  • Sa fie evitate mancarurile grase,prajite si procesate;
  • Se recomanda administrarea unor complexe de vitamine cu rol in suplimentarea aportului de nutrienti necesari dezvoltarii armonioase a fatului.
  • Pentru prevenirea deficitului de fier si aparitia anemiei feriprive se recomanda utilizarea unor proteine precum Lactoferrina, extrasa din laptele de vaca, proteina ce si-a demonstrat eficacitatea in mentinerea concentratiei de fier disponibila in organism si necesara pentru a fi transferata catre fat.
  • In cazul in care sunteti diagnosticata cu anemie, medicul specialist va poate recomanda un preparat pe baza de fier.
  • Pentru starile de greata si voma medicamentele antiemetice trebuie utilizate numai la recomandarea medicului, intrucat antiemeticele sau antivomitivele pot avea efecte periculoase pentru dezvoltarea fatului. Se recomanda utilizarea remediilor naturiste, iar daca varsaturile nu dau semne sa inceteze, ori apar simptome noi, trebuie consultat medicul pentru prescrierea tratamentului adecvat. In baza studiilor clinice efectuate, Colegiul American de Obstetrica-Ginecologie recomanda vitamina B6 de prima intentie pentru starile de greata si voma aparute pe durata sarcinii. Se recomanda totodata, a fi administrate produse cu extract de ghimbir si anghinare pentru ameliorarea starilor de greata si voma, fara niciun fel de risc pentru sarcina.
  • Se recomanda mentinerea unei microflore vaginale sanatoase, prin suplimentare de Lactobacilli, pentru a impiedica aparitia infectiilor vaginale sau infectiilor urinare.
  • Se recomanda prevenirea vergeturilor pe durata sarcinii ca fiind cea mai simpla si accesibila cale de a scapa de vergeturi. Alegerea tipului de tratament difera de stadiul acestora si de starea pacientei care se prezinta la controlul initial insa este demonstrat clinic faptul ca gelul siliconic ajuta la reechilibrarea apei chiar si la nivelul profund al pielii si creaza conditiile optime pentru sinteza normala a colagenului si elastinei de catre celulele conjunctive. In plus studiile au aratat ca siliconul, in contact cu pielea, genereaza un camp electrostatic ce contribuie la realinierea normala a fibrelor de colagen si regresia vergeturilor si astfel prezinta eficacitate maxima atat in preventia cat si in tratamentul vergeturilor.

SINDROMUL OVARULUI POLICHISTIC (SOPC)

Sindromul ovarului polichistic (SOPC) este una dintre cele mai raspandite afectiuni endocrine in randul femeilor aflate la varsta reproductiva. Astfel, ovarele unei femei care sufera de SOPC sunt marite ca si volum si contin mai multi foliculi mici (chisturi) care nu au fost eliminati la ovulatie. Acest sindrom poate afecta regularitatea ciclului menstrual al femeii, posibilitatea de a avea copii, aspectul ei fizic, perturbari asupra caracteristicilor metabolice etc.

De cele mai multe ori, femeile care sufera de sindromul ovarelor polichistice se confrunta cu:

– absenta unei ovulatii lunare,normale, uneori absenta completa a ovulatiei pe o perioada indelungata de timp care se manifesta prin cicluri menstruale neregulate, amenoree (lipsa ciclurilor menstruale)  sau dereglari ale fluxului menstruatiei – aceasta este fie prea redusa, fie prea abundenta;

– prezenta mai multor foliculi (> 12) in fiecare dintre ovare ce implica probleme de fertilitate;

– alterarea balantei hormonale prin producerea excesiva de testosteron (hormonmasculin) de catre ovare.

Ciclul menstrual incepe in ziua1 de sangerare menstruala. Urmeaza o perioada variabila in care creierul stimuleaza ovarele sa produca foliculi, iar la un moment dat unul dintre acesti foliculi ovarieni va deveni dominant si va creste pana se rupe sa elibereze un ovul. Ovulatia se produce cel mai adesea in ziua 14 (intr-un ciclu menstrual standard de 28 de zile), dar poate fi si in ziua 16-18 sau 20. Perioada pana la ovulatie e variabila. Perioada dintre ovulatie si urmatoarea menstruatie tinde sa fie constanta (14 zile).

In mod normal, ovulatia se produce o data pe luna atunci cand un ovul este eliberat in trompele uterine care fac legatura cu uterul. Inainte ca ovulul sa fie eliberat, el se dezvolta in interiorul unei cavitati din ovar numita folicul (asemanatoare unui mic chist). In cazul SOPC, ovulul nu poate fi expulzat iar foliculii se acumuleaza in ovare sub forma unor mici chisturi, de unde si denumirea acestui sindrom.

 

Sursa: 1) Revised 2003 consensus on diagnostic criteria and long-term health risks related to polycystic ovary syndrome. FertilSteril2004;81:19–25
2) S. M. Sirmansand K. A. Pate, “Epidemiology, diagnosis, and management of polycystic ovary syndrome,” Clinical Epidemiology, vol. 6, pp. 1–13, 2014

Cauzele exacte ale SOPC nu sunt cunoscute, insa factorii genetici par sa joace un rol major in apariția sindromului. Sansele ca o femeie sa sufere de sindromul ovarului polichistic sunt mai mari daca in familie exista si alte femei cu aceasta problema sau cu diabet. La baza acestei afectiuni sta un dezechilibru hormonal cauzat de producerea excesiva de testosteron.

Testosteronul este un hormon masculin produs si de catre femei,insa intr-o masura mult mai mica. Un nivel crescut al acestui hormon afecteaza procesul ovulatiei. Nivelul crescut de testosteron este responsabil pentru toate simptomele androgene: acnee, pilozitate, caderea parului, ten gras, par gras si subtiat, muschi mai dezvoltati, dar si pentru dereglarea ciclului si fertilitatea redusa.

Insulina, un hormon care controleaza metabolismul glucidelor, poate avea de asemenea legatura cu SOPC. Multe dintre femeile care sufera de acest sindrom au un nivel mult prea crescut de insulina in organismul lor,ceea ce se pare ca sporeste producerea de hormoni androgeni.

Strans legata de productia de insulina este greutatea. Femeile supraponderale sunt mai predispuse acestui sindrom.

Nivelurile mari de insulina pot contribui la cresterea in greutate, iar grasimea in exces poate spori rezistenta la insulina (celulele din organism nu mai raspund la nivelul obisnuit de insulina iar pancreasul trebuie sa produca o cantitate din cein ce mai mare).

Sursa: 1) Poly Cystic Ovarian Syndrome: An Updated Overview Samer El Hayek Lynn Bitar, Layal H. Hamdar,FadiG. Mirza and Georges Daoud, Frontiers in Physiology, April 2016 | Volume 7, Article 124

In cazul SOPC una dintre cele mai importante trasaturi este ciclul menstrual neregulat sau lipsa acestuia determinata de afectarea ovulatiei.

La femeile la care ovulatia este afectata, pot aparea urmatoarele simptome:

-cicluri menstruale anormale;

-dereglari ale fluxului menstruatiei- aceasta este fie prea redusa, fie prea abundenta;

– amenoree- lipsa ciclurilo rmenstruale;

– probleme de fertilitate – SOPC este una din cauzele principale ale infertilitatii.

La femeile care produc in exces hormoni masculini se manifesta:

– hirsutismul (pilozitate excesiva) – afecteaza mai bine de jumatate dintre femeile cu SOPC iar in unele cazuri este singurul

simptom evident; femeile cu hirsutism au mult mai mult par pe fata, abdomen si piept, iar structura acestuia este mai groasa decat in mod normal.

– acneea sau pielea foarte grasa;

– subtierea firului de par;

– alopecia;

– obezitatea.

Sursa: 1) Guidelines for the diagnosis of PCOS(Rotterdam,2004, Azziz et al. , 2006

Recomandari pentru pacientele cu sindrom de ovar polichistic

Sindromul ovarului polichistic (SOPC) ce implica si infertilitate feminina este evaluat ca parte a unui examen fizic aprofundat.  Examenul va include un istoric medical privind factorii potentiali care ar putea contribui la infertilitate.

Se pot utiliza unul sau mai multe dintre urmatoarele teste/examene pentru a evalua starea ovulatorie si fertilitatea:

  • Test de urina sau sange pentru a verifica infectiile sau problemele hormonale, inclusiv functia tiroidiana.
  • Examen pelvian si examen de san.
  • Proba de mucus si tesut cervical pentru a determina daca apare ovulatia.
  • Laparoscopie pentru a vedea starea organelor si pentru a cauta blocaje, aderente sau tesut cicatricial.
  • HSG, raze X utilizate impreuna cu un lichid colorat inserat in trompele uterine, pentru a verifica blocarea acestora.
  • Histeroscopie, cu lumina de fibra, pentru a cauta anomalii uterine.
  • Ecografie cu ultrasunete pentru a privi uterul si ovarele. Poate fi facuta vaginal sau abdominal.
  • Sonohistograma ce combina ultra sunete si solutie salina injectata in uter pentru a cauta anomalii sau probleme.

Care este conduita recomandata pentru tratarea SOPC?

  • Evitarea medicamentelor ilicite, se administreaza doar preparatele prescripse de medicul specialist.
  • Raportarea medicului curant a tuturor efectele adverse care pot surveni in timpul si dupa tratamentul utilizat.
  • Schimbarea stilului de viata pentru controlarea greutatii corporale, o alimentatie echilibrata, sport regulat si evitarea consumului frecvent de alcool. Femeile supraponderale sunt mai predispuse sindromului de ovar polichistic.
  • Adoptarea unor bune practici de igiena personala.

Sursa: 1) Diagnosis and Treatment of Polycystic Ovary Syndrome, TRACY WILLIAMS, MD, RAMI MORTADA, MD, SAMUEL PORTER, MD, American Family Physician, July 15, 2016 , Volume 94, Number 2, 106-113